Cui ii e frica de Hitchcock?

Curiozitate

Imi descopar o atractie din ce in ce mai puternica fata de cultura, civilizatia sud-americana. Mai intai de toate a fost Un veac de singuratate de Gabriel Garcia Marquez. Am citit-o cu multi ani in urma. Actiunea, personajele se pierd in ceata. Dar imi amintesc cu claritate senzatia de la final. Ca si cu m-as fi dat jos dintr-un carusel. O placuta ameteala. Am devorat dupa aceea multe din cartile lui. Recunosc ca nu am mai trait aceeasi intensitate.
Mai recent am descoperit filmele lor. Si cate ceva din istoria mai noua si mai veche. Prima civilizatie din Peru aparea ~3000 BC. Lumea "noua" e cam la fel de veche ca lumea veche. Si totusi nu pare sa-si fi pierdut fecunditatea. Cu cat aflu mai multe, cu atat vreau sa aflu mai multe.

Mesaje ascunse

Mergeam prin Simon, sat plin de case "traditionale" si de mesaje "patriotice". Nu m-am putut abtine sa nu fac o poza la cea mai rasarita dintre toate.

Apoi se intampla sa citesc urmatorul articol despre mesajele ascunse de-a lungul timpului in steagul american: http://www.bbc.co.uk/news/magazine-15634606. Eu zic ca as fi putut sa adaug sarea si piperul la articolul cu pricina.... :D

Un alt apus?

Alergam de la o sa la alta pentru a mai prinde un cadru cu apusul. Odata cu intrebarea "Ce as putea sa fac nou cu urmatorul cadru?" parca scadea un pic entuziasmul. Un nou popas si apare ineditul. Spontan, fara regie. Ce inseamna omul potrivit la locul potrivit :). Multumesc Florin!

Un gand pribeag

Am fost un copil cuminte si timid. Multa, multa vreme nu am avut initiative. Asteptam ca lucrurile sa se intample.  Si eram din ce in ce mai frustrata pentru ca nu se intamplau. La un moment dat am zis ajunge. Nu pot trai asa.

Fiecare are un destin care e mai presus de vointa noastra, lucruri de neprevazut care te iau pe neasteptate. Dar este de datoria noastra sa iesim in intampinarea acestui destin. Trebuie sa infrunti dezamgirile si bucuriile cu acelasi curaj.  Sa te ascunzi in umbra nu e o optiune. Curajul de a pasi in lumina....

Maraton Ciucas

Piticul intelept de pe umarul drept spune .."nu te duce ca nu te-ai antrenat in nici un fel si e un maraton cu multe portiuni alergabile. Tie iti plac mai mult urcarile mai abrupte". Dar pe umarul stang e un pitic blond capos de felul lui care spune un singur lucru "vei merge" :D. Asa ca am mers. Si a fost greu. Am tras de brate ca niciodata pentru ca picioarele nu ma tineau. Dar a fost si bine. De obicei se vorbeste de praguri  psihologice in legatura cu maratoanele si de vointa de a trece peste ele. Mintea care domina materia. La mine sunt doua categorii : lucruri pe care le fac cu tot sufletul si lucruri pe care le fac doar de dragul de a le face. De data asta am dat tot si mai mult de atat. Nu as putea insa sa spun ca a fost un efort de vointa. Am facut ceea ce am simtit. Am terminat cursa in alergare. Perfectionista din mine care mereu isi spune ca as fi putut sa merg mai bine a amutit de data asta. Pur si simplu sunt multumita :).

TU...inainte de toate