In tarile calde

Sarbatorile de iarna. Ceva vacanta, dar oboseala mare. Vreau sa schimb scenariul ultimilor ani cu sarbatori petrecute prin muntii patriei. De ce nu o scurta migrare in tarile calde? Si am prieteni, Laura si Cristian care merg in Maroc....

Casablanca. Un oras aspru departe de romantismul inspirat de celebru film.  Dar o sa ma concentrez pe ceea ce mi-a placut ...

Fotbalisti plutind pe nisipul ud. 

Luminile apusului

Ar putea fi mai curat, dar nimeni nu arunca cu pietre in cei ce isi arata afectiunea pentru persoane de sex opus :)

Copii din medina.

Marrakech. 

Am gasit berzele "noastre".

Cosurile de gunoi.

Curmalele.

In Maroc se alearga. Chiar si in conditii mai putin prielnice, cu poluare si masini trecand pe tine.

Muntele. 

Prima zi. Plecare din satul Imlil(~1700m). Punct final refugiu Toubkal(3207m). Un drum lung cu panta lina. Putina zapada. Am ajuns in adidasi la refugiu pe un soare arzator. 

A doua zi. O cursa solitara pana pe unul din cele doua varfuri care se fac in mod frecvent in zona - Timesguida(4089m) .  Am plecat primii, m-am intors prima. Traseu lejer fara nicio dificultate tehnica. La intoarcere un pic de viscol. Laura si Cristian au stat mai mult pe traseu si au putut savura vantul mai mult. :)

A treia zi. Si mai mult viscol si ninsoare. Am ajuns pe cel mai inalt varf din Atlasul Inalt Toubkal(4167m) impreuna cu 2 spanioli. Am fost singurii care am atins varful in aceea zi. Ceilalti au decis sa astepte o zi mai frumoasa. Singura poza de varf a ramas la spanioli care au tulit-o din zona inainte de a apuca sa facem schimb de adrese.

A 4 -a zi. Remake. O vreme mult mai frumoasa.

S-a mers in haita :). Grupuri mari cu ghid s-au avantat catre atractia zonei. Cum nu aveam chef sa lenevesc toata ziua am recucerit si eu Toubkal-ul.  Si de data asta am si dovada....

Refugiul Toubkal. 

Sunt de fapt doua. Si sunt la un cu totul alt nivel decat pe la noi in tara. Noi ne-am bucurat de ospitalitatea celui mai vechi. Ghizii de aici nu sunt tocmai culmea profesionismului, dar amabili si veseli. 

Si cum zilele mele in Maroc erau "numarate",  ziua a 4-a de munte s-a terminat in Marrakech. Si de aici plecarea spre Romania.

Ce nu am fotografiat.... satele berbere de la bazele muntelui in lumina difuza a inserarii, rasaritul vazut din tren pe drumul dintre Marrakech si Casablanca, o multime de oameni... Din pacate musulmanii au o anumita ostilitate fata de turisti cu camere foto in mana.