1 decembrie. Ziua nationala a Romaniei. Ocazia pentru un weekend prelungit. Idei multe, posibilitati multiple si o prognoza care strica totul. Sambata vreme rea cu precipitatii urmata de doua zile de vreme prea buna cu temperaturi ridicate.
Vineri seara pun la cale totul cu Rudi. O tura in Leaota. O traversare cu plecare din Runcu catre Bucegi. Fara cort, fara saci de bivuac. In prima noapte mizam totul pe o stana. Mai merg cu noi Silvia si Tori.
Sambata dimineata ne intalnim cu totii in autogara IDM cu gandul de a prinde un microbuz catre Targoviste. Primele doua microbuze nu trec de standardele noastre de calitate si le lasam sa plece. Cel de ora 7 este insa votat in unanimitate(si de cei intarziati :) ) si pornim in marea aventura. Visez pe drum o ploaie. O trec la capitolul cosmaruri. Microbuzul ne lasa pe langa gara din Targoviste. Un taxi rezolva orice problema de orientare. Suntem in statia din care se iau microbuzele catre Fieni. Nu stam prea mult si suntem din nou in miscare. Din Fieni suntem preluati imediat de alt microbuz care ne duce pana la drumul forestier care pleaca din Runcu. Eficienta maxima.
Pe la ora 10 suntem la intrarea in "traseu". 9km catre manastirea Adormirii maicii domnului. Necrediciosii solicita o confirmare din parte hartii. Verdictul este fara echivoc. Avem ceva timp pentru a ne spune rugaciunea. Pornim pe o burnita marunta. Se lucreaza la drum. Muncitorii ma intreaba de cei doi care au disparut in Bucegi cu o saptamana inainte. Nu am informatii proaspete. Sunt intrebata de unde sunt .... ca sa se stie ceva despre nebunii care pleaca pe munte pe vremea asta. :)
Ajungem langa manastire. Tori, pe post de Toma Necredinciosul, protesteaza. E prea cald, prea umed, nu se vede nimic. Eu cred ca vor urma vremuri mai bune. Pornim catre cabana Leaota. Treptat peisajul se tranforma in unul hivernal. Ninsoare, chiar viscol. Ajungem. Visez la un ceai cald. Cabana inchisa imi spulbera iluziile. Ne continuam drumul. Galma dupa galma. Pentru cateva momente ceata se ridica si ne putem gasi locul in spatiu. In rest, inaintam dupa GPS si busola. Ne prinde intunericul intainte de a atinge varful. Nivelul zapezii creste, vizibilitatea scade. Gps-ul ramane unicul reper. Dar suntem "puternici" si ne atingem obiectivul :). Poza clasica de varf.
Coboram in cautarea stanei salvatoare. Nu avem insa coordonatele incarcate pe Gps. Bajbaim prin intuneric. Cateva pante cu zapada inghetata imi dau emotii. Bocancii mei obositi(de vreo 5 ani ii plimb pe munte) nu mai fac fata la astfel de incercari. Inevitabilul se produce. Decizia e unanima. Bivuac in padure. Ne gasim un brad mare si il declaram "stana" noastra. Tori si-a luat totusi sacul de bivuac. Restul improvizam.
Pana ne aranjam culcusul, se elibereaza si cerul. Stele si luminile platoului Bucegi.
Dimineata ne trezim odata cu soarele. Un cer fara nori. Au nimerit-o cei de la meteo.
Pornim avand in minte doua variante. Padina si statia meteo de la Omu. Dupa vreo jumatate de ora zarim si stana. Are acoperis. Nu e buna :).
Avem track incarcat pe Gps, dar nu suntem noi oamenii care sa urmeze carari umblate de altii. Ochiometric gasim o scurtatura. O coborare prin padure, mergem prin vale pana la un valcel bine conturat, o urcare sustinuta pentru a iesi din nou din padure si gata....traverseu scurt pana in Saua Strunga. Simplu. Pana la partea cu traverseul toate bune. Apa gasita in vale e mai mult decat binevenita. Si incepem sa traversam. Si traversam....tot dam rotocoale crestei. Zapada e proasta. Ne afundam cand ne e lumea mai draga. Tori decide sa iasa in creasta. O vreme il urmez. Apoi ma cuprinde din nou frenezia traverseului. Risipesc multa energie si timp. Ne regrupam in cele din urma pe drumul cel bun. Ne-a cam pierit cheful de a urca pana la Omu.
Mergem agale. Ne apropriem de sa. Problema. Avem de ales intre doua. Bineinteles ca o alegem pe cealalta. Saua Strungile Mici. Macar vad locuri noi. :) Din nou zapada proasta. Tori nu mai rezista. Isi pune rachetele. Si dus a fost. Noi, ceilalti, inotam prin zapada. Ajungem la Padina in lumina apusului.
In cabana ne izbim de civilizatie. Fum, galagie, oameni turmentati :). Ne refugiem in sediul salvamont. Suntem singurii cazati aici. Incercam sa facem un plan pentru ziua urmatoare. Inca ne e gandul la Omu. Dezbatem variantele cand ma trezesc vorbind singura. Hmm...
Luni dimineata. O trezire tarzie dupa cum banuiam. Afara pare foarte cald. Nimeni nu mai are chef sa mearga undeva. Ne alegem ruta clasica si mai scurta. Piatra Arsa - Jepii Mari - Busteni.
Pornim. Nu se grabeste nimeni, nicaieri. Baie de soare. Un MBS (mamaliga cu branza si smantana pentru necunoscatori) la Piatra Arsa si coborarea lunga pana in Busteni pe drumul binecunoscut.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. :)
Poze facute de Rudi,Silvia si Tori. Mai multe la adresa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu