Ar fi trebuit sa particip la aniversarea unui prieten. Tura devenita traditionala pe creasta Balaurului si baute la statia meteo de la Omu. Se intampla insa neprevazutul. Un deces in familie. Sambata in loc sa infrunt nametii la munte, o conduc pe bunica mea pe ultimul drum. Sper ca este intr-un loc mai bun acum....
Seara imi dau seama ca nu as mai suporta inca o zi de tristete prin Bucuresti asa ca pun mana pe telefon si gasesc amatori de schiat pentru ziua urmatoare. Duminica dimineata ne regasim 6 prin gara. Se merge in Azuga. A nins mult...dar fiind prima zapada insuficient pentru ca partia sa fie in conditii bune. Din cauza asta nu gasim cartele cu mai multe puncte. Luam cate o urcare la un pret usturator. Prima coborare pe Sorica. Ma doare inima la fiecare piatra pe ca o simt sub schiuri. Imi simt si picioarele cam la fiecare viraj. Merg chinuit. Prima zi de schiat din sezon. Am uitat si putinul pe care il stiam.
La a doua coborare ne avantam pe Cazacu. Un pulver minunat de aproape un metru dar care nu a facut nici un fel de priza cu pamantul. Sunt locuri unde merg aproape numai pe pietre. Legatura imi sare prea usor. Ma strang de vreo doua ori cu greutate dintre nameti.
Jos langa gondola se face regruparea. A venit si Bubulu cu trupa lui. Suntem un grup eterogen. Unii cu placa, unii cu legaturi de tura, unii cu legaturi normale. Mai facem o urcare cu gondola.Ne avantam apoi pe creasta in cautarea unei zapezi mai bune. Ne insiram unul cate unul sub un vant care ne indoaie. Ma trezesc intr-un turbion de zapada. La 2 metrii sub creasta, vantul nu mai loveste direct, dar rascoleste totul in jur. 2 metrii mai sus suntem din nou in linia intai. Urcam pana pe varful Cazacu. O scurta pauza si o dam la vale. Sau cam asa ceva :) Zapada e viscolita. Putina si cu crusta. Fac cateva viraje chinuite. Vad un prieten care si-a luat schiurile in brate si se misca mai repede decat mine. Ii urmez exemplu. Cei mai buni schiaza de parca ar fi cea mai buna zapada cu putinta. La 100m de padure dau din nou de pulver. Imi pun schiurile in picioare si o iau catinel in jos. Zapada e mult mai buna, dar mare. Ma dau cu stangacie. O noua regrupare. Incepem sa urcam. Cine poate deblocheaza legatura. Restul inoata prin zapada. Ajungem pe o culme. Un nor negru a trecut peste noi si a lasat niste fulgi. Acum vizibilitatea e din nou buna.
Photo by Catalin Pobega
E frig. Bubulu testeaza tipurile de zapada prezente. Un grup de invatacei se strange in jurul lui. Eu am altele in minte si in suflet. Cine spune ca o moarte asteptata e mai putin dureroasa? Vai ce tanar era. Vai ce batran era. Oamenii dragi lasa in urma lor acelasi gol.
Urmeaza ultima coborare a zilei. Prin padure. Aceeasi stangacie si panta e si mai mare. Copacii tot vin spre mine. :) Ajung totusi intreaga jos. Dam de un drum. Marsaluim ceva pe el. Se lasa intunericul. Ajungem la gondola. Un ceai, un croissant si ne imprastiem prin masinile disponibile.
Concluzie? Prima zi de iarna. O zi frumoasa. Dar muntele nu e un panceu universal. Cel putin nu pentru mine.
Catalin Pobega - fotograful de serviciu :). Pozele lui la adresa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu