Nu am mai scris nimic pe blog de luni de zile. Intru ca sa scriu cateva randuri si regasesc alte cateva randuri nepostate despre memoria mea de care uitasem cu desavarsire. Poate ar trebui sa scriu mai des, poate chiar am nevoie de o metoda de a imi inregistra gandurile ca sa nu ma uit. :)
Revenind. Citesc Usa interzisa de Liiceanu. Recitesc dupa cum mi-am dat seama undeva dupa pagina 70. In primele 70, mi-a placut cum prezinta depresia ca o destramare a sistemului de iluzii. Oare mi-a placut si prima oara? :) Poate, dar ce am recunoscut cu siguranta la a doua citire este modul in care Monica Lovinescu a gatit macaroane cu branza la cuptor ( le-a bagat fara sa le fierbe). Se pare ca e mai usor sa identifici anecdote decat idei.
Un comentariu:
Pai sa scrii!
Trimiteți un comentariu