Facem o scurta recapitulare. Vremea e schimbatoare. Detalii despre trasee tehnice aflate in zona de acoperire a permisului avem sperante sa aflam de la o persoana care este plecata pentru doua zile. Concluzia e simpla. Hai pe Elbrus.
O noua zi. O noua refacere a bagajului. Traseul pe Elbrus nu prezinta dificultati tehnice. Luam ca si echipament tehnic doar coltari si un piolet. Pentru transportul pana la telecabina ne-am obisnuit deja sa facem autostopul. Traficul e destul de mare si procentul de taxiuri e mai mare decat pare. Nu toata lumea are la vedere insemnele de taxi. Uneori ele apar doar cand se cer banii :). Dar nu ne mai facem griji. Preturi nu sunt exagerat de mari.
Luam cabina pana la 3400m. La 3000m se trece dintr-o cabina in alta. Cand sa ne urcam in a doua cabina, ne trezim cu un individ care ne cere o taxa de rezervatie destul de mare. Subiectul Elbrus nu ne interesase prea mult asa ca ne ia pe nepregatite. Ne baga sub nas o lista lunga de semnaturi, scoate si un fel de calculator/casa portabila. Totul se rezolva cu un telefon la agentie. Se pare ca platisem deja aceasta taxa alaturi de celelalte servicii oferite de agentie. Se pare ca nimeni nu isi poate inchipui ca poti sa ajungi in zona si sa nu iti doresti sa atingi cel mai inalt varf din Europa.
Bun. Acum putem reveni la treburile noastre. De la 3400m continuam per pedes. Cu rucsacul mult mai usor, deja aclimatizata urcarea mi se pare usoara. Ne oprim pe la 4300m la banda de stanci.
Nu suntem singuri. E escala standard pentru cei ce merg pe Elbrus cu cortul. Pe inserat prindem o lumina stranie. E frumos sa privesti lumea de sus.
Ora 3.30 dimineata. Din nou. Din pacate se simte gaz de esapament. Ratracurile muncesc deja de ceva timp. Duc turisti pana la altitudinea de 4400m. Ne alaturam coloanei care s-a format deja. E luna plina. Frontala devine rapid inutila. Inaintam incet. Prindem rasaritul la momentul oportun. E frig. Mainile imi ingheata chiar si in manusi. Si nu pot sa fac poze cu manusile puse. Dar iau cat mai multe cadre. Nu ma rabda sufletul. E prea frumos.
La limita umbrei lasata de Elbrus se vede ce a mai ramas din luna...
Ajungem in saua de unde porneste asaltul final. De aici e mai mult soare. Dar si vantul ne e tovaras de drum. Un nor imbratiseaza culmea.
Siragul de oameni impodobeste panta finala.
Poezia se cam rupe pe varf. E aglomeratie mare.
Ne gasim cu greu loc. E inca frig. Nu zabovim prea mult. O luam catinel in jos.
Ne hotaram sa facem un efort si sa coboram pana jos, la campingul de la Adil - Su. Mai ales eu imi doresc un dus si relaxare pentru ziua urmatoare. Cabina nu mai merge. Coboram portiunea inferioara, arida pe un drum stricat de ape pe alocuri.
Drumul nostru trece pe langa sediul agentiei. Cautam persoana care ar fi putut sa ne dea detalii despre traseele tehnice. Se pare ca l-am ratat. E din nou plecat. Va trebui sa ne descurcam altfel.
Ziua de odihna incepe lent. Lenevim la soare. Imi aduc aminte ca am trecut pe langa un muzeu dedicat alpinismului. Cu vaga speranta de a gasi ceva harti facem o plimbare pana acolo. Exponatele sunt inedite. Ceva poze de prin munti, ceva echipament vechi de alpinism, cateva ustensile gospodaresti uitate de vremuri, animale impaiate..... :)
Dar ioc material informativ de actualitate. Urmatorul popas e la sediu salvamont Shelda. Poate reusim sa ne intelegem cu salvamontistii rusi. Acolo avem mare noroc si dam peste un moldovean din Chisinau. Cu el pe post de translator reusim sa ne stabilim obiectivele pentru ultima saptamana. Doua trasee tehnice in zona in care am mai fost. Punct de rascruce acelasi camp Djan Tugan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu