Participanti doi : subsemnata si Florin Mija. Punct de pornire manastirea Horezu. Prima urcare pe Valeanu. La inceput de zi inaintam pe sub o cupola de verdeata.
Ne lansam pe prima coborare cu punct de plecare Vf Ursu.
Am coborat pentru a urca din nou. Din valea Repedea in Curmatura Gropita. Pe alocuri cu bicicleta in spate. Au fost 350m diferenta de altitudine de push&carry bike. Ocazie pentru mine de a-mi trage sufletul. Ma pricep mai bine la trekking decat la mersul pe bicicleta. As putea fi interesata de un concurs in care sa fie de carat bicicleta tot timpul. :D
Coborarea din Curmatura Gropita am nimerit-o nesperat de bine. Satisfactia de a fi ajuns la drumul mare din Valea Latoritei pe lumina....si moment de depanat amintiri...
Punct final al zilei la cabana Petrimanu.
Duminica ziua incepe cu urcare in Curmatura Oltetului. Profit de fiecare spatiu creat de defrisari pentru a mai lua un cadru. Pretext de odihna. Ma resimt dupa ziua anterioara ....si noua mea sa nu pare cu nimic mai comoda decat anterioara. Adevarat instrument de tortura.
Nu zabovim prea mult in curmatura. E vant si ceata. Avem de parcurs o portiune de creasta. Atmosfera se mai limpezeste. Fuioare de ceata vin din cand in cand impinse de vant.
Atingem punctul de maxim ~2100m sub varful Nedeia. Coborarea e frumoasa si are de toate. Pante inierbate, bolovani, single-track, portiune prin padure. Vreo 100m pierdem urma drumului poteca in padure. Dar ne regasim repede. Ajungem la civilizatie.
De aici au mai fost ~20km pe astfalt. Stropiti cu bere, energizati cu ceva nuci crude au trecut mai usor.
Unii prieteni au remarcat ca nu ma regasesc in poze. N-am dovada ca am fost pe acolo. Asa ca totul ar putea fi rodul imaginatiei mele.... :P