Schi in Fagaras

Trupa mare. Risc de avalansa la fel de mare pentru Fagaras. Mergem totusi la fata locului sa vedem ce si cum.

Sambata dimineata plecarea. Ajungem devreme la Capra. Zapada putina rau. Nici vorba de avalanse. Urc la cota 2000. O portiune cu schiurile in spinare. Apoi cu ele in picioare. Zapada proasta, cu crusta. Inaintez greu. Mi-am lasat coltarii de schiuri acasa. Ce sa faci cu ei in pulver? Socoteala de acasa nu se potriveste cu conditiile de la fata locului. Incep sa cred ca nu voi avea parte de schi. Crusta e inamicul meu numarul unu. Nu reusesc coborari controlate.

Lasam o parte din lucruri la salvamont. Trecem tunelul si dam de Balea. Ceva mai multa zapada si mult mai buna. Nu prea stiu unde mergem. Urc dupa ceilalti. Pe drum imi dau seama ca mergem spre Valea Doamnei. Nu stiu la ce sa ma astept. Nu am mai schiat pe ea.  Ajungem in sa. Imi scot pieile de foca, blochez legaturile si o dau la vale dupa ceilalti. Surprinzator, dar ma simt bine pe schiuri. Coborarea e usoara, zapada minunata. Ma afund de vreo 2 ori in zapada. Ridicarea de pe jos e anevoioasa. Zapada e mare. Betele de schi intra pana la prasele. O ultima panta mai accentuata si sunt in extaz. Din pacate aici se termina. A sosit momentul sa ne intoarcem de unde am plecat. Prima portiune e dificila fara coltari. Un strat surpeficial de zapada proaspata care nu tine. Sub el zapada inghetata. Derapez de cateva ori. Ma refugiez pe o creasta inierbata. Scot schiurile si o iau la picior.  Gioni si Florin, mai experimentati in ale schiului de tura, sunt departe. Revin pe schiuri. Ne oprim o panta mai jos de sa. Lungimea celei de a doua coborari este hotarata de fiecare pentru sine. Eu ma dau pana in acelasi punct ca si prima oara. Ma simt bine si nu ma descurajeaza urcarea care acum pare si mai grea. Vantul bate in rafale si vine din fata. O clipa de neatentie si ma trezesc pe jos dupa o rafala. Incepe sa se lase intunericul.  E semiintuneric cand ajung in sa. Decid sa nu scot lanterna. Incepe coborarea. Merge greu. Viraj cu viraj. Nu din cauza pantei. Ma ia cu ameteala din cauza lipsei reperelor vizuale. Uneori nu-mi dau seama daca ma misc sau stau pe loc. Ajung cu greu la cabana Balea. Aici se face regruparea. Gioni a luat-o inainte. Da o fuga jos pana la Capra sa-si schimbe claparii. Cei noi inca nu s-au acomodat cu stapanul :).

O ultima sfortare si ajungem "acasa". Salvamontul de la cota 2000. Niste palinca si ceva vin si oamenii incep sa spuna adevarul :). 

Duminica dimineata. Ma trezesc cu greu. Plecam tarziu. Tot valea Doamnei. Tot viscol. Nu fac decat o coborarea scurta. Oboseala acumulata in ultimul timp isi spune cuvantul. Decid sa nu ma chinuiesc. Ma retrag prima spre Paltinu unde am lasat ceva bagaj. Unul cate unul ne strangem toata trupa.

Coborarea de la cota 2000 spre Capra e minunata. O facem pe schiuri pana jos. A nins peste noapte.   20-30cm de zapada proaspata. Masinile sunt sub zapada. Din fericire puterea celor 4 e cu noi si pornim spre Bucuresti fara probleme. O ploaie neprietenoasa ne insoteste tot drumul. Zapada ramane in sufletele noastre si pe capota masinii.  La fiecare frana brusca se mai risipeste ceva din bucatica de iarna pe care vrea Gioni s-o faca cadou baiatului lui... :)

 

O zi la schi prin Baiului

Ar fi trebuit sa particip la aniversarea unui prieten. Tura devenita traditionala pe creasta Balaurului si baute la statia meteo de la Omu.  Se intampla insa neprevazutul.  Un deces in familie. Sambata in loc sa infrunt nametii la munte, o conduc pe bunica mea pe ultimul drum. Sper ca este intr-un loc mai bun acum....

Seara imi dau seama ca nu as mai suporta inca o zi de tristete prin Bucuresti asa ca pun mana pe telefon si gasesc amatori de schiat pentru ziua urmatoare.  Duminica dimineata ne regasim 6 prin gara. Se merge in Azuga.  A nins mult...dar fiind prima zapada insuficient pentru ca partia sa fie in conditii bune. Din cauza asta nu gasim cartele cu mai multe puncte. Luam cate o urcare la un pret usturator. Prima coborare pe Sorica. Ma doare inima la fiecare piatra pe ca o simt sub schiuri. Imi simt si picioarele cam la fiecare viraj. Merg chinuit. Prima zi de schiat din sezon. Am uitat si putinul pe care il stiam. 

La a doua coborare ne avantam pe Cazacu. Un pulver minunat de aproape un metru dar care nu a facut nici un fel de priza cu pamantul. Sunt locuri unde merg aproape numai pe pietre. Legatura imi sare prea usor. Ma strang de vreo doua ori cu greutate dintre nameti. 

Jos langa gondola se face regruparea. A venit si Bubulu cu trupa lui. Suntem un grup eterogen. Unii cu placa, unii cu legaturi de tura, unii cu legaturi normale. Mai facem o urcare cu gondola.Ne avantam apoi pe creasta in cautarea unei zapezi mai bune. Ne insiram unul cate unul sub un vant care ne indoaie. Ma trezesc intr-un turbion de zapada. La 2 metrii sub creasta, vantul nu mai loveste direct, dar rascoleste totul in jur.  2 metrii mai sus suntem din nou in linia intai. Urcam pana pe varful Cazacu. O scurta pauza si o dam la vale. Sau cam asa ceva :)  Zapada e viscolita. Putina si cu crusta. Fac cateva viraje chinuite. Vad un prieten care si-a luat schiurile in brate si se misca mai repede decat mine. Ii urmez exemplu. Cei mai buni schiaza de parca ar fi cea mai buna zapada cu putinta. La 100m de padure dau din nou de pulver. Imi pun schiurile in picioare si o iau catinel in jos. Zapada e mult mai buna, dar mare. Ma dau cu stangacie. O noua regrupare. Incepem sa urcam. Cine poate deblocheaza legatura. Restul inoata prin zapada. Ajungem pe o culme. Un nor negru a trecut peste noi si a lasat niste fulgi. Acum vizibilitatea e din nou buna. 

Photo by Catalin Pobega

E frig. Bubulu testeaza tipurile de zapada prezente. Un grup de invatacei se strange in jurul lui. Eu am altele in minte si in suflet. Cine spune ca o moarte asteptata e mai putin dureroasa? Vai ce tanar era. Vai ce batran era. Oamenii dragi lasa in urma lor acelasi gol.  

Urmeaza ultima coborare a zilei. Prin padure. Aceeasi stangacie si panta e si mai mare. Copacii tot vin spre mine. :)  Ajung totusi intreaga jos. Dam de un drum. Marsaluim ceva pe el. Se lasa intunericul. Ajungem la gondola. Un ceai, un croissant si ne imprastiem prin masinile disponibile.

Concluzie? Prima zi de iarna. O zi frumoasa. Dar muntele nu e un panceu universal. Cel putin nu pentru mine.

Catalin Pobega - fotograful de serviciu :). Pozele lui la adresa:

http://picasaweb.google.co.uk/pobegacatalin/Schi23Nov2008#