luni, 21 octombrie 2013

luni, 19 august 2013

Singuratate


"Ce sa faci daca e atat de greu ca un om sa fie simplu si autentic, cald si adanc. [...] Ce sa faci daca omul e atat de rar mare. Daca n-a simtit ca nu era momentul sa aiba dreptate sau sa sublinieze un avantaj, ci sa inteleaga si sa iubeasca."

Jeni Acterian

E ciudat sa iti regasesti franturi din viata, din ganduri in randuri fara varsta. Ciudat si reconfortant. Nu suntem niciodata atat de singuri pe cat am vrea sa ne inchipuim ca suntem.

marți, 19 martie 2013

joi, 28 februarie 2013

duminică, 3 februarie 2013

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

miercuri, 16 ianuarie 2013

marți, 8 ianuarie 2013

luni, 7 ianuarie 2013

vineri, 4 ianuarie 2013

marți, 20 noiembrie 2012

Enigma


Am un nou prieten. Numele lui este D7000 si e din neamul Nikonilor.

Week-end-ul trecut i-am pus gand rau. Cu ajutorul lui Florin, am gandit o tura in care sa scot fum din el. Aproape am reusit. Natura a fost generoasa cu mine. Am facut mai multe poze decat in oricare vacanta de pana acum. Unele spectaculoase. Dar...

Poza la care am avut cea mai puternica prima reactie nu are nicio legatura cu spectacolul naturii.


Nu stiu exact de ce. Poate simplitatea. Poate doar surpriza. Celelalte poze au fost mai gandite, anticipate. Intr-un fel, erau deja facute inainte de a apasa pe buton. Pe ea am vazut-o pentru prima data pe monitor acasa. O poza care m-a pus pe ganduri. Cica asta ar fi un lucru bun :)

duminică, 11 noiembrie 2012

vineri, 13 iulie 2012

Frumusete vs Adevar


"Isi impuie mintea cu sminteli frumoase si crezu adevarat ceea ce era numai frumusete.  Si crezu cu credinta vie, cu credinta zamislitoare de fapte, care-l facu sa-implineasca ce-i spunea nebunia. Si din simpla credinta facu adevar."

Miguel de Unamuno - Viata lui Don Quijote si Sancho.

Traim intr-o lume a relativitatii. Cautand certitudini nu poti decat sa esuezi. Adevarul absolut e o himera dupa care alergam in zadar. Ideea de a alege un lucru frumos si a face din el adevarul tau pare ademenitoare. Daca nu poti crede intr-un lucru adevarat, macar sa crezi intr-unul frumos. Sa dai fiinta frumosului cu fiinta ta.

duminică, 27 mai 2012

Ce doctorul recomanda!


Urmaresc in ultima vreme turele de alergare facute de Radu Diaconescu. Si salivez. Prognoza de we este din nou cu ploaie. Tocmai bine.

Dar toata lumea are alt program facut. La Herculane e maraton, dar eu vreau ceva mai aproape. Hmm. Radu a facut multe ture solo. Asta e partea care nu imi place din turele lui. Aman decizia pe sambata. Pana la urma imi fac curaj.

Duminica dimineata. Scot armasarul pe nume Tico-zaur din grajd si pornesc cu avant la drum. Dupa o suta de metrii, frana. Trag pe dreapta. Un moment de reflectie. Decizia e luata. Intorc vijelios fara sa mai fie nevoie sa verific portbagajul. Imi lasasem adidasii acasa. Nu ma doboara pe mine atata lucru. Sunt obisnuita. :)) Recuperez adidasii si o iau de la capat.

In Sinaia umezeala mare, burnita. Bine totusi ca nu ploua mai tare. Ma echipez si o iau din loc la pas intins. Eu alerg doar la vale si pe plat. Pe urcari las pe altii mai viteji. Inca nu sunt sigura pana unde o sa ajung. Intentia e sa urc pe Piciorul Pietrei Arse pana in platoul, urcare pe Furnica, Cota 2000, Cota 1400, drumul vechi pana la Stana Regala si de acolo in jos  pana la masina.

Urcarea pana la Stana Regala merge bine. Atmosfera de basm. Astept piticii sa iasa pe dupa copaci. Mp3- playerul e de data asta prieten de nadejdie.




In continuare umezeala mare. Dar nu ploua. Continui urcarea. Ies din padure. Cu fiecare pas se mai limpezeste atmosfera. Simt soarele pe aproape.



Dau de un pic de plat / coborare. Hai sa alergam totusi. Ca de asta am venit. Urcarea pe Furnica imi mai potoleste avantul . Un pic de culoare intr-un peisaj mohorat.




La cota 2000, intru la un ceai. Primii oameni de cand am parasit orasul. Aduc la tacere mp3-playerul. Vine coborarea. Pe coborari nu ma plictisesc niciodata. Cel putin nu atunci cand conditiile imi permit sa-mi dau drumul la picioare.

Ceata se strange din nou in jurul meu. Mai mult ghicesc pe unde merg. Dar alerg. Sentimentul de libertate pe care il da viteza coborarii e palpabil. Pe aprope de cota 1500  calc stramb. Auch. O mica luxatie la glezna. Am ceva experienta la capitolul asta. Evaluez pagubele. Merg usor schiopatand urmatoarea suta de metri. Dar nu e grav.  Profit ca sunt incalzita si incep sa alerg din nou. Mai tarziu va durea, dar ar fi pacat sa ma opresc acum.

La cota 1400 urmez planul si o iau pe drumul vechi. Vreau sa mai lungesc portiunea alergabila evitand cat mai mult astfaltul. Un preot cu barba lunga se uita la mine curios din pragul schitului pe langa care trece drumul. Sunt ceva caini in zona asa ca sunt la pas. Schimbam o vorba. E ingrijorat ca as putea sa ma ratacesc prin ceata. Il linistesc. Nu am de gand sa parasesc drumul. Padurea, din nou, da frau imaginatiei.



La rascruce de drumuri, o iau in sus catre Stana Regala. Inainte as ajunge prea repede la astfalt si visul s-ar termina. Panta e mica. Ma ambitionez sa ma alatur celor mai viteji. Incerc sa alerg. Uneori imi iese, alteori nu. Mai alternez cu mersul.

De la Stana Regala o dau in jos pe serpentine. Nu ma incanta poteca pietruita. Caut scurtaturile pe cat posibil. Ajung la astfalt. Inca un pic. Alerg usor la vale. Nimeresc alta strada decat la urcare. Hmm. Pe unde o fi masina? Un mic moment de deruta. Ma dumiresc ca nu sunt pe unde ar trebui sa fiu. Nicio problema. Se rezolva. O sa termin tura urcand la masina. O tura care m-a lasat dorind mai mult...



miercuri, 2 mai 2012

Melancolie la ceas de noapte


Sometimes we tip toe
Sometimes we run
Sometimes we wander while
Looking at the sun

vineri, 6 aprilie 2012

Insuportabila usuratate a fiintei


Imi vine periodic in minte titlul cartii lui Milan Kundera "Insuportabila.. ". Si ea citita cu mult timp in urma.

Unii oameni nu sunt facuti sa faca fata la o viata usoara. Eu cel putin ma simt depasita de situatie. Ma framanta nevoia de a face ceva care conteaza, ceva care sa lase o aprenta pozitiva in viata altora. Parca exista intrebari mai importante decat "We asta ce tura mai fac?". Dar schimbarea nu e niciodata usoara. Frica, comoditate. Vine insa un moment in care viata ta nu se mai potriveste cu tine si alegerea devine simpla.

miercuri, 14 martie 2012