Am fost de curand prin Alpi incercand sa fac ceva trasee mai tehnice intr-o perioada cam neprielnica. Norocul nu a tinut cu noi. Conditii complet nepotrivite pentru ce vroiam sa facem. A fost greu. Am inotat prin zapada mare. A fost vant si frig. Ne-au trebuit doua zile ca sa ajungem la un refugiu la 2900m.
Am facut trei sferturi din cea mai usoara creasta de pe acolo si a trebuit sa ne retragem. Retragerea in sine a fost o aventura. Lupta pentru supravietuire. A fost zapada mare, cu risc de avalansa. Din fericire am nimerit peste alt refugiu unde ne-am adapostit peste noapte. Si refugiile pe la ei sunt ceva mai bine dotate decat la noi. Paturi, ceva zahar. Cu o lingura, doua de zahar pe post de combustibil a trebuit sa ajungem la refugiul "nostru" unde ne ramasesera lucrurile. Asta a insemnat sa coboram la 2100m si sa urcam din nou. Si cam asta a fost.
Rebegiti de frig si cu resursele epuizate ne-am refugiat prin orasele Italiei. Ultimele zile le-am petrecut prin muzee.
As fi putut sa fac lucruri mai utile in perioada asta, cu sanse de reusita mai mare. Dar nu am regrete. Data viitoare intentionez sa gandesc mai bine, sa planific mai cu grija.. Dar cam atat. Cine nu risca nu castiga. Uneori prefer sa esuez incercand sa fac ceva ce imi place cu adevarat decat sa fiu plina de succes in a face ceva ce ma lasa indiferenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu