joi, 23 iunie 2011

Fisura Rosie

Am fost week-endul trecut in Fisura Rosie, Peretele Vaii Albe, Bucegi. Cu ceva temeri ca o sa ne arda soarele. Sau ca ne prinde furtuna in perete. Zambetul optimist al lui Radu le-a tinut pe toate la distanta si am avut vreme perfecta...



Intrarea in traseu se face din Circul de piatra. Poteca de apropiere  nu mai este chiar evidenta pe portiunea finala. Se aplica regula bunului simt - pe unde e mai usor.


Mai jos se vede intrarea in traseu.


Nu scrie nimic. Undeva la doi metri se afla un piton singuratic. Prima lungime continua pe fisura din stanga. Noi am fost cu semicorzi de 60m si am putut sa mai sarim peste unele regrupari intermediare.


Pe fisura sunt asigurari suficiente si un spit chiar la intrarea in ea confera un plus de siguranta.

Urmatoarea lungime ofera niste pasi interesanti cu iesire la iarba . E usor, e friabil, e cu pamant si iarba. Are doua asigurari fixe. Rasufli usurat cand ajungi la punctul terminus - la baza unei fisuri....rosii. :D. Eu am pus doua asigurari mobile.

Urmeaza cea mai frumoasa lungime a traseului. Noi veniseram cu frienduri medii spre mari pregatiti pentru ce e mai rau. Nu a fost cazul. Sunt inca destule tevi si au aparut doua spituri noi. Unul dintre ele intr-o regrupare intermediara pe care noi am ignorat-o.


Am facut lungimea de ~45m. Mai jos baietii in regrupare :)


Ca si observatie, nu se merge tot timpul pe fisura. La vreo 15m dupa regruparea intermediara se iese spre dreapta. Se face un traverseu de cativa metrii dupa care se merge din nou in sus catre grota din imagine. Din pacate noi am reusit sa scoatem pitonul care se afla pe traverseu. Ruginit, batut intr-o placa desprinsa partial era total inutil ca si asigurare, dar bun pentru orientare.

Pentru urmatoarea lungime se revine pe fisura. La capatul fisurii se iese catre dreapta pe o brana. Lungime scurta. De aici se urmeaza niste hornuri catre stanga. Nu se vede primul piton, dar terenul e usor.


Usor, dar spectaculos. Ai la picioare "lumea".


Pitoanele care se vad din regrupare urmatoare catre dreapta sunt la deruta. De aici in colo directia traseului este oblic stanga.

Noi am facut iesirea cuminte prin hornul din alt traseu Eftimie Croitoru.


Se iese in Brana Mare a Costilei. Un pic de tropaiala si se ajunge la baza hornului lui Gelepeanu. De aici in jos pe Brana Aeriana.

O descriere mai detaliata si schita se afla aici :
 http://silvia-iordache.blogspot.com/search/label/Tr.%20Fisura%20Rosie%205B

2 comentarii:

Silvia Iordache spunea...

Multumesc pentru link :) am retrait Fisura Rosie cu voi. candva am facut-o cap de coarda si in echipa de fete :)

corina spunea...

Si prima mea parcurgere a traseului a fost in echipa de fete :). Vreau sa profit de ocazie sa iti multumesc pentru schite si descrieri. Cu ele in mana am descoperit alpinismul in zona Costila :)