miercuri, 27 iulie 2011
luni, 18 iulie 2011
Aventura in Peretele Galbinele
Caldura mare. Asa ca ne alegem cel mai racoros loc de catarat - Peretele Galbinele din Bucegi. Traseul 3 Surplombe. Un traseu nici prea - prea, nici foarte - foarte. Traseu de aventura, de dificultate medie. Nu ne asteptam la prea multe asigurari fixe asa ca luam cu noi ceva frienduri si un set de nuci.
Aveam oarece emotii ca nu vom nimeri intrarea. Pana la urma am avut mai multe probleme in a gasi iesirea. :) Pentru intrare, schitele mai vechi indica o brana care porneste din dreptul grotei cunoscuta sub numele de "Hotel Galbinele".
Brana aceea nu mai exista. Cel putin intrarea din firul vaii Galbinele a fost distrusa atunci cand a cazut o mare placa din zona Furcilor. Noi nu am vazut nici crucea lui Andrei Ghitescu. Probabil ca nici ea nu mai exista. Dar brana de pe care se intra in traseul Grotelor este inca in stare functionala. Ceva mai sus de ea noi am urcat pe fata care duce catre perete pana am ajuns la ce a mai ramas din brana de pe care se intra in 3 surplombe, Flamingo, traseul Central. Se merge destul de mult pe brana catre stanga. La intrare in traseul 3 surplombe, la 2-3m deasupra branei este scris un 3 cu negru pe fond alb si o sageata care indica directia pe care merge prima lungime.
Aceasta este schita pe care am avut-o noi ...
Plecarea in urmatoarea lungime a fost destul de tare. Cu o singura asigurare dupa care un liber destul de mare pe teren delicat. Urmeaza un traverseu mare catre stanga. Nu e dificil, dar sunt niste placi periculoase. Apoi un pasaj pe verticala in sus cu mai multe asigurari. Nu toate de incredere.
Nici urmatoarea plecare din regrupare nu e chiar lejera. Prima asigurare este destul de sus si se mai sfarma pietrele la atingere. Eu am avut mici dubii pe unde sa o iau. Nu se vede mereu urmatoarea asigurare. Dar cine are schita de la traseul Central se descurca. Eu nu ma gandisem sa o iau. :) Regruparea se face pe o mare prispa de stanca.
In stilul deja cunoscut, prima asigurare de la plecarea din regrupare este destul de sus. In imaginea de mai jos, ultima portiune de catarat din traseul Central.
Mai sus se merge pe teren usor pana in creasta Costila - Galbenele. Ultima regrupare la jnepeni.
Retragerea am facut-o pe Hornul Coamei. Pentru a ajunge la el am mers in continuare chiar pe creasta stancoasa pana la o brana. Am luat-o catre dreapta pe brana pana la niste pitoane cu cordelina. De aici un rapel lung ~50m pana in firul Hornului Coamei.
Se lasa inserarea peste Coltul Galbinele....
Aveam oarece emotii ca nu vom nimeri intrarea. Pana la urma am avut mai multe probleme in a gasi iesirea. :) Pentru intrare, schitele mai vechi indica o brana care porneste din dreptul grotei cunoscuta sub numele de "Hotel Galbinele".
Brana aceea nu mai exista. Cel putin intrarea din firul vaii Galbinele a fost distrusa atunci cand a cazut o mare placa din zona Furcilor. Noi nu am vazut nici crucea lui Andrei Ghitescu. Probabil ca nici ea nu mai exista. Dar brana de pe care se intra in traseul Grotelor este inca in stare functionala. Ceva mai sus de ea noi am urcat pe fata care duce catre perete pana am ajuns la ce a mai ramas din brana de pe care se intra in 3 surplombe, Flamingo, traseul Central. Se merge destul de mult pe brana catre stanga. La intrare in traseul 3 surplombe, la 2-3m deasupra branei este scris un 3 cu negru pe fond alb si o sageata care indica directia pe care merge prima lungime.
Aceasta este schita pe care am avut-o noi ...
Cu mentiunea ca portiunile care apar drept linie dreapta pe verticala pentru lungimile 3 si 4 mai au mici traversee de 2-3m stanga - dreapta.
Prima lungime merge oblic dreapta pana pe un clontan. Asigurari suficiente. De aici se face un mic rapel de cativa metri catre dreapta pe o prispa. In poza de mai jos, Tori amenajeaza regruparea de dupa rapel. Nu sunt pitoane :). Noi am folosit o clepsidra.
Lungimea urmatoare continua la fel. Oblig dreapta. Pana la o prispa inierbata de unde se ia in sus pe verticala. La urmatoarea prispa cu iarba se afla regruparea. A treia lungime a fost ceva mai delicata. Asigurari putine, friabil, ceva probleme de orientare. Regruparea cu doua pitoane batute in aceeasi fisura cu o placa relativ dubioasa ne-a dat emotii.
Pe a patra lungime au aparut complicatiile. :) In loc sa o iau pe varianta originala, pe brana catre stanga, am urmat o linie formata din 3 pitoane in sus. Trec de pitoane. Cercetez terenul catre stanga, dar nu vad pitoane si pare friabil. Ma intorc si o iau oblic dreapta unde vad pitoane. Ajung la o regrupare solida. In acest moment am reusit sa intru in traseul Central.Un traseu mai dur. Bucurie mare. :)
Nici urmatoarea plecare din regrupare nu e chiar lejera. Prima asigurare este destul de sus si se mai sfarma pietrele la atingere. Eu am avut mici dubii pe unde sa o iau. Nu se vede mereu urmatoarea asigurare. Dar cine are schita de la traseul Central se descurca. Eu nu ma gandisem sa o iau. :) Regruparea se face pe o mare prispa de stanca.
In stilul deja cunoscut, prima asigurare de la plecarea din regrupare este destul de sus. In imaginea de mai jos, ultima portiune de catarat din traseul Central.
Mai sus se merge pe teren usor pana in creasta Costila - Galbenele. Ultima regrupare la jnepeni.
Retragerea am facut-o pe Hornul Coamei. Pentru a ajunge la el am mers in continuare chiar pe creasta stancoasa pana la o brana. Am luat-o catre dreapta pe brana pana la niste pitoane cu cordelina. De aici un rapel lung ~50m pana in firul Hornului Coamei.
Se lasa inserarea peste Coltul Galbinele....
miercuri, 6 iulie 2011
Alegeri
Se spune ca suntem definiti de alegerile pe care le facem in viata. Alegerile mele au multe motive la baza rationale, logice pe care le stie toata lumea. Si unul, doua care sunt doar pentru mine care au prea putina legatura cu ratiunea. Actionez de multe ori din impuls, instinct dupa care contruiesc un castel de rationamente. As vrea sa trag aer adanc in piept si sa daram castelul din carti de joc. Din ce ar mai ramane dupa...probabil ca as putea construi o definitie :).
joi, 23 iunie 2011
Fisura Rosie
Am fost week-endul trecut in Fisura Rosie, Peretele Vaii Albe, Bucegi. Cu ceva temeri ca o sa ne arda soarele. Sau ca ne prinde furtuna in perete. Zambetul optimist al lui Radu le-a tinut pe toate la distanta si am avut vreme perfecta...
Intrarea in traseu se face din Circul de piatra. Poteca de apropiere nu mai este chiar evidenta pe portiunea finala. Se aplica regula bunului simt - pe unde e mai usor.
Mai jos se vede intrarea in traseu.
Nu scrie nimic. Undeva la doi metri se afla un piton singuratic. Prima lungime continua pe fisura din stanga. Noi am fost cu semicorzi de 60m si am putut sa mai sarim peste unele regrupari intermediare.
Pe fisura sunt asigurari suficiente si un spit chiar la intrarea in ea confera un plus de siguranta.
Urmatoarea lungime ofera niste pasi interesanti cu iesire la iarba . E usor, e friabil, e cu pamant si iarba. Are doua asigurari fixe. Rasufli usurat cand ajungi la punctul terminus - la baza unei fisuri....rosii. :D. Eu am pus doua asigurari mobile.
Urmeaza cea mai frumoasa lungime a traseului. Noi veniseram cu frienduri medii spre mari pregatiti pentru ce e mai rau. Nu a fost cazul. Sunt inca destule tevi si au aparut doua spituri noi. Unul dintre ele intr-o regrupare intermediara pe care noi am ignorat-o.
Am facut lungimea de ~45m. Mai jos baietii in regrupare :)
Ca si observatie, nu se merge tot timpul pe fisura. La vreo 15m dupa regruparea intermediara se iese spre dreapta. Se face un traverseu de cativa metrii dupa care se merge din nou in sus catre grota din imagine. Din pacate noi am reusit sa scoatem pitonul care se afla pe traverseu. Ruginit, batut intr-o placa desprinsa partial era total inutil ca si asigurare, dar bun pentru orientare.
Pentru urmatoarea lungime se revine pe fisura. La capatul fisurii se iese catre dreapta pe o brana. Lungime scurta. De aici se urmeaza niste hornuri catre stanga. Nu se vede primul piton, dar terenul e usor.
Usor, dar spectaculos. Ai la picioare "lumea".
Pitoanele care se vad din regrupare urmatoare catre dreapta sunt la deruta. De aici in colo directia traseului este oblic stanga.
Noi am facut iesirea cuminte prin hornul din alt traseu Eftimie Croitoru.
Se iese in Brana Mare a Costilei. Un pic de tropaiala si se ajunge la baza hornului lui Gelepeanu. De aici in jos pe Brana Aeriana.
O descriere mai detaliata si schita se afla aici :
http://silvia-iordache.blogspot.com/search/label/Tr.%20Fisura%20Rosie%205B
Intrarea in traseu se face din Circul de piatra. Poteca de apropiere nu mai este chiar evidenta pe portiunea finala. Se aplica regula bunului simt - pe unde e mai usor.
Mai jos se vede intrarea in traseu.
Nu scrie nimic. Undeva la doi metri se afla un piton singuratic. Prima lungime continua pe fisura din stanga. Noi am fost cu semicorzi de 60m si am putut sa mai sarim peste unele regrupari intermediare.
Pe fisura sunt asigurari suficiente si un spit chiar la intrarea in ea confera un plus de siguranta.
Urmatoarea lungime ofera niste pasi interesanti cu iesire la iarba . E usor, e friabil, e cu pamant si iarba. Are doua asigurari fixe. Rasufli usurat cand ajungi la punctul terminus - la baza unei fisuri....rosii. :D. Eu am pus doua asigurari mobile.
Urmeaza cea mai frumoasa lungime a traseului. Noi veniseram cu frienduri medii spre mari pregatiti pentru ce e mai rau. Nu a fost cazul. Sunt inca destule tevi si au aparut doua spituri noi. Unul dintre ele intr-o regrupare intermediara pe care noi am ignorat-o.
Am facut lungimea de ~45m. Mai jos baietii in regrupare :)
Ca si observatie, nu se merge tot timpul pe fisura. La vreo 15m dupa regruparea intermediara se iese spre dreapta. Se face un traverseu de cativa metrii dupa care se merge din nou in sus catre grota din imagine. Din pacate noi am reusit sa scoatem pitonul care se afla pe traverseu. Ruginit, batut intr-o placa desprinsa partial era total inutil ca si asigurare, dar bun pentru orientare.
Pentru urmatoarea lungime se revine pe fisura. La capatul fisurii se iese catre dreapta pe o brana. Lungime scurta. De aici se urmeaza niste hornuri catre stanga. Nu se vede primul piton, dar terenul e usor.
Usor, dar spectaculos. Ai la picioare "lumea".
Pitoanele care se vad din regrupare urmatoare catre dreapta sunt la deruta. De aici in colo directia traseului este oblic stanga.
Noi am facut iesirea cuminte prin hornul din alt traseu Eftimie Croitoru.
Se iese in Brana Mare a Costilei. Un pic de tropaiala si se ajunge la baza hornului lui Gelepeanu. De aici in jos pe Brana Aeriana.
O descriere mai detaliata si schita se afla aici :
http://silvia-iordache.blogspot.com/search/label/Tr.%20Fisura%20Rosie%205B
duminică, 19 iunie 2011
vineri, 3 iunie 2011
Oamenii ma uimesc
Nu am citit niciodata vreo poezie care sa nu fie in programa scolara. Dar e un inceput pentru toate.
"Oamenii ma uimesc si-acum.
As vrea sa cunosc ca ei
toate lucrurile pe numele lor si-n drum
larg sa-mi alatur pasii de pasii lor grei.
Fiecare zare sa nu aiba-n spatele ei inc-o zare,
fiecare cuvant sa nu aib-un clopot mai mult,
de care numai eu, cand se face noapte, s-ascult."
Magda Isanos
"Oamenii ma uimesc si-acum.
As vrea sa cunosc ca ei
toate lucrurile pe numele lor si-n drum
larg sa-mi alatur pasii de pasii lor grei.
Fiecare zare sa nu aiba-n spatele ei inc-o zare,
fiecare cuvant sa nu aib-un clopot mai mult,
de care numai eu, cand se face noapte, s-ascult."
Magda Isanos
joi, 26 mai 2011
Vratsa
Fusei de curand la vecinii bulgari, la Vratsa. O zona foarte frumoasa, cu pereti impresionanti. Trasee multe si pentru toate gusturile.
Informatii despre trasee gasiti pe site-ul http://www.climbingguidebg.com/
Traducerea in engleza este aproximativa, dar suficienta cat pentru a-ti face o idee.
Pentru mine fura trei zile. In prima, am parcurs traseul Vikelite impreuna cu Rudi in peretele mare - Peretele Central . Este cel mai usor traseu din acest perete. La intrare este vopsit codul traseului.
Ca si impresie subiectiva, nu e traseu de incepatori :). Sunt amenajate regrupari pe ancore cam la 50m. In rest doar asigurari pe cuie vechi, nu prea sigure. Pe portiunile mai tari sunt destul de dese, dar nu atat de dese incat sa te poti trage cu usurinta de ele pentru a trece la artificial pasajele in caz ca iti doresti acest lucru. Pe unde e mai usor, putine asiguri fixe. E totusi un teren propice pentru mobile. Noi am avut cateva friend-uri si un set de nuci wallnuts si le-am folosit din plin. Cele mai utile friend-uri au fost cele de dimensiune medie spre mare. Dar fiecare se da dupa puteri si dupa cum se simte in siguranta. Am discutat si cu oameni care au facut traseul aproape fara a folosi mobilele.
Pentru retragere sunt doua variante. Una lunga, una scurta. Cea mai scurta e pe o poteca marcata care duce la un valcel prevazut cu cabluri care se termina cu un peretel pe care e montata o scara din fier. Dupa scara, poteca prin grohotis pana jos in vale. Pe varianta lunga se merge prin padure catre orasul Vratsa. Se ocoleste destul de mult, dar se evita grohotisul.
Perete cu trasee de incepatori sau de oameni care vor sa se catere fara emotii ( exista asa ceva? :D ) este peretele Bezengi. La doua minute de sosea, cu multe trasee reechipate cu ancore.
Eu am facut aici impreuna cu Rudi traseul Trite Plochi. Un traseu foarte frumos, de grad relativ mic. Retragerea am facut-o prin rapel pe alt traseu.
In ultima zi, am parcurs traseul Fevruari in tancul Zabat impreuna cu Victor Dinu si Catalin Serban. Traseu scurt. A iesit din 2 lungimi de 50-55m. Pe cuie vechi. E nevoie si de mobile. Retragerea prin rapel pe alta linie. Spiturile din care se face primul rapel trebuie un pic cautate, nu se afla chiar in creasta. Sunt la vreo 2-3m mai jos.
Pentru noi, cataratul s-a incheiat cu nori negrii de ploaie.
Informatii despre trasee gasiti pe site-ul http://www.climbingguidebg.com/
Traducerea in engleza este aproximativa, dar suficienta cat pentru a-ti face o idee.
Pentru mine fura trei zile. In prima, am parcurs traseul Vikelite impreuna cu Rudi in peretele mare - Peretele Central . Este cel mai usor traseu din acest perete. La intrare este vopsit codul traseului.
Ca si impresie subiectiva, nu e traseu de incepatori :). Sunt amenajate regrupari pe ancore cam la 50m. In rest doar asigurari pe cuie vechi, nu prea sigure. Pe portiunile mai tari sunt destul de dese, dar nu atat de dese incat sa te poti trage cu usurinta de ele pentru a trece la artificial pasajele in caz ca iti doresti acest lucru. Pe unde e mai usor, putine asiguri fixe. E totusi un teren propice pentru mobile. Noi am avut cateva friend-uri si un set de nuci wallnuts si le-am folosit din plin. Cele mai utile friend-uri au fost cele de dimensiune medie spre mare. Dar fiecare se da dupa puteri si dupa cum se simte in siguranta. Am discutat si cu oameni care au facut traseul aproape fara a folosi mobilele.
Pentru retragere sunt doua variante. Una lunga, una scurta. Cea mai scurta e pe o poteca marcata care duce la un valcel prevazut cu cabluri care se termina cu un peretel pe care e montata o scara din fier. Dupa scara, poteca prin grohotis pana jos in vale. Pe varianta lunga se merge prin padure catre orasul Vratsa. Se ocoleste destul de mult, dar se evita grohotisul.
Perete cu trasee de incepatori sau de oameni care vor sa se catere fara emotii ( exista asa ceva? :D ) este peretele Bezengi. La doua minute de sosea, cu multe trasee reechipate cu ancore.
Eu am facut aici impreuna cu Rudi traseul Trite Plochi. Un traseu foarte frumos, de grad relativ mic. Retragerea am facut-o prin rapel pe alt traseu.
In ultima zi, am parcurs traseul Fevruari in tancul Zabat impreuna cu Victor Dinu si Catalin Serban. Traseu scurt. A iesit din 2 lungimi de 50-55m. Pe cuie vechi. E nevoie si de mobile. Retragerea prin rapel pe alta linie. Spiturile din care se face primul rapel trebuie un pic cautate, nu se afla chiar in creasta. Sunt la vreo 2-3m mai jos.
Pentru noi, cataratul s-a incheiat cu nori negrii de ploaie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)